Ironia sortii: am rămas în Bucuresti de revelion si în această seară mă voi înghesui pe străzi si bulevarde, în drum spere casă, cu cei care se vor întoarce de pe Valea Prahovei sau pe unde se vor fi dus să petreacă.
Altfel, recunosc că-mi plac momentele-simbol, desi îmi propun adeseori să le tratez cu indiferentă (măcar interioară); trecerea dintre ani e o conventie si atât. Sau, ca să fiu optimist, un pretext.
(Iaca gând scris în data de 2 ianuarie. Măi, măi)
ÎNTREBARE. Dacă ar trebui să ilustrez această mirare, ce s-ar potrivi?
