Urarea mea pentru prietenii mei din blogosferă

Vă urez, tuturor celor care aţi ajuns vreodată pe acest blog şi tuturor celor care vor ajunge, un An Nou mai bun, în care să aveţi parte de bucurii, să fiţi fericiţi şi sănătoşi, să fiţi buni, să faceţi bine şi să primiţi bine, să bucuraţi şi să vă bucuraţi, să fiţi respectaţi, să citiţi şi să scrieţi, să gândiţi, să călătoriţi, să vă permiteţi capricii şi, fix peste un an, să ziceţi “A fost un an bun, următorul să fie cel puţin la fel”.
Cu drag.

PAurări. Concurs fulger de proză arhiscurtă

Dragii mei, vă propun să vă dezlănţuiţi într-un concurs fulger de proză arhiscurtă. Regulamentul e simplu: scrieţi până la miezul acestei nopţi un text (sau mai multe) care să aibă 500 de semne (plus-minus 10 semne), în care să uraţi (vouă înşivă, tuturor, cuiva anume ş.a.m.d.). Toate PA-urile vor intra apoi într-un mega sondaj, iar textul care va întruni cele mai multe voturi va avea cinstea şi onoarea de a servi drept pretext (aşa cum v-am obişnuit) pentru viitorul concurs de proză arhiscurtă. Cât despre autorul lui, acesta va avea parte de cel puţin trei bucurii maxime în anul 2011. Deci, daţi sfară în ţară!

NOTĂ IMPORTANTĂ. Acest concurs fulger include un capitol special: Desene&fotografii.

NOTĂ IMPORTANTĂ 2. Vă rog, nu uitaţi de concursul de proză arhiscurtă ortodoxă.

Ar putea fi interesaţi: Alin Fumurescu, Leo, , Paul Gabor, Adela, ajnanina, Anca, Andi Bob, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Geanina, Gabi, Ioan Bistriţeanul, LePetitPrince, -X-, A.Dama, Stela, Daurel, Flavius Obeadă, g1b2i3, Gina, Lady A, Laura Driha, LeeDee P., Nea Costache, Iguana, Ovidiu Eftimie, Serafim, Victor, Alex Mazilu, Carmen Negoiţă, Remus Suciu, Dan, Roxana, Fiica, Fiul, Călin, Naivul, Anamariadeleanu, Bianca Dobrescu, Bogdan Onin, Gabriela Elena, Geocer, Mariana, Sictireli, fosile, Ion, Zolty.

UPDATE. E momentul să adaug urarea desenată făcută de cei de la google:

UPDATE. Am primit:

doizerounuzero (Anca)

Mai frumoasă
Oameni ale căror drumuri le-am purtat şi eu
„Apă de ploaie”
Văd cu ochii mei că „Dumnezeu are ochii căprui”şi atât…
Poezie
Iubiri
Neiubire
Mai frumoasă
Dor
Dar din dar
Irish rain or irish pub..
Alhambra..roşu stropit
Lipscani…erotismul clipei
Tăcere
Singuratate imperfectă
Mai frumoasă
Mereu iubită…
Niciodata insă
Coafura rezistă
Eu ,Clipă în convenţia celor 365 de veşnicii,
Aceeaşi Diferită
Mai frumoasă
Sunt …şi asta îi ocupă lui Dumnezeu pâna si ziua de apoi
La mulţi ani muritori, draga mea Lume!
La multi ani, Iubitule, oricine ai fi tu…

Urare la trecerea dintre ani… (injineru)
Mai sunt câteva momente până când vom trece în noul an. Cerul e colorat iar paharele de şampanie se războiesc în lumina artificiilor. Cu crenguţa de vâsc stau în mână şi aştept momentul. 4, 3, 2, 1 sărută-mă acum sub crenguţă!
„La mulţi ani dragă ştiu că ne va fi bine împreună.”
„Mulţumesc dragule dar, trebuie să vorbim. Îţi doresc tot binele din lume, sănătate şi fericire. Şi peste toate să ţi se îndeplinească toate dorinţele, alături de altcineva. Te iubesc dar nu pot să rămân lângă tine. Adio!”

Desen de, fierste, Roxana.
P.S. Click pe foto pentru imgine mărită! (Da, merită)

… dintr-un gând rotund (Lady A)
Un An Nou se apropie cu pasi uriasi. Va urez, in lista, ceea ce va doresc sa vi se indeplineasca pentru a putea bifa, cu trecerea timpului.
Sanatate
Timp
Toleranta
Unitate
Noroc
Oportunitate
Bucurie
Sa va vad ochii stralucitori si zambetul pe buze !
Cred ca am facut destule repetitii. Trebuie sa ridicam cortina pentru a avea spectacolul renasterii. Se poate daca ne dorim toti! Nu cred ca poate fi asa de greu in cati suntem !
Mentalitate noua si unitate, dragilor !
Un An plin de impliniri, alaturi de familie !

după deadline
Povestea babei (Bogdan Onin)
A fost odata un sat de munte in care traia o baba foarte batrana. Nimeni nu-si aducea aminte de varsta ei, de nume sau de cati soti ingropase in vremea asta. Retrasa si tacuta, baba se imbraca doar in negru, cu naframe ce-i acopereau fata. Se zicea ca iesea din casa doar noaptea si ca daca o intalneai iti vorbea cu o voce harsaita ce te cuprindea ca un grozav fior de frig. Din teama satenilor s-a nascut obiceiul ca, pe langa urarile din ajun, sa se ureze si sa n-o intalnesti pe Baba-Harca in noul an.

Urarea mea pentru prietenii mei din blogosferă (Călin)
Vă urez, tuturor celor care aţi ajuns vreodată pe acest blog şi tuturor celor care vor ajunge, un An Nou mai bun, în care să aveţi parte de bucurii, să fiţi fericiţi şi sănătoşi, să fiţi buni, să faceţi bine şi să primiţi bine, să bucuraţi şi să vă bucuraţi, să fiţi respectaţi, să citiţi şi să scrieţi, să gândiţi, să călătoriţi, să vă permiteţi capricii şi, fix peste un an, să ziceţi “A fost un an bun, următorul să fie cel puţin la fel”.
Cu drag.

O frumoasă urare de la se-cret.
P.S. Click pe foto pentru aromă de primăvară!

Ion Mircea si Ion Muresan în aceeasi revistă

Aflu de la Răzvan Tupa despre ultimul număr al revistei sătmărene Poesis International în care i-am găsit pe doi dintre cei mai dragi mie poeti: Ion Mircea si Ion Muresan.

Luati-vă timp pentru lectură, pentru că aveti aici revista în format pdf!

Se coace revista Fractali

Florin, student la Litere (la Galati), care a participat la un concurs de proză arhiscurtă organizat pe acest blog, mă anuntă că pune la cale o revistă literară online, revista fractali (Atentie si la Anuntul 2 ).
Mă bucur să vă anunt acest lucru si să vă rog, pe toti cei care doresc s-o facă, să-l sprijiniti, mai cu un text, mai cu o promovare.

Adevărul despre Mighty Beanz

Ca să fie foarte clar: habar n-am care e adevărul despre Mighty Beanz. Dar ştiu că pu;tanii de 6-12 ani (deci un target destul de mare) sunt vrăjiţi, acum, de acest fenomen (iar părinţii lor cheltuiesc destul pentru aceste jucărioare).

Un Mighty Beanz este un fel de Hopa Mitică cilindric, cu capete rotunjite. Dar e impropriu să spui un Mighty Beanz pentru că, am aflat, sunt sute şi sute. Costă între 4-8 lei bucata, în funcţie de setul pe care îl cumperi. Seturile de 6 au vizibil, pe cutie, un singur M.B., iar ceilalţi 5 din cutie sunt surpriză. Înţeleg că există filmuleţe pe youtube în care puştanii, care au colecţii, desfac câte un pachet, astfel încât ceilalţi să vadă dacă două sau mai multe pachete care au la vedere un anumit personaj, au înăuntru fix aceleaşi surprize.

Am înţeles că un M.B. mai rar se schimbă, în clasa a treia, cu 4 M.B. comuni. Am mai înţeles că există şi câţiva foarte rari. În fine, ceva amănunte, dacă doriţi, găsiţi aici (siteul în limba română) sau aici (dacă doriţi în altă limbă).

Dar ce face un M.B.? În principiu, mai nimic. Poate fi rostogolit pe o pistă specială (în mai multe magazine din Bucureşti mi s-a spus că nu mai există, că e criză!; cei de la Noriel au produs ei nişte piste mai rudimentare, dar mai prezente în magazin – o industrie adevărată!). Dacă ai mai multe piste, poţi face concursuri. Cei cu dexteritate bună îşi rostogoleşti M.B. printre degete. Şi cam atât. Cred.

De ce e nevoie, deci, de sute de bucăţi? E moda. E fala de la şcoală că tu ai mai mulţi decât ceilalţi. E bucuria colecţionarului.

Cât despre adevăr, adevărul e că nu-l ştiu pe tot, dar mă documentez.

P.S. Interesant e că nu sunt desene animate cu chestiile astea. Au fost promovate fără acest suport.

UPDATE. Iaca un filmuleţ:

Urarea mea

Vă mulţumesc tuturor celor care mi-aţi trimis gânduri bune de Crăciun aici, în scris sau aşa, telepatic. Şi eu m-am gândit la voi şi am nişte planuri (de purces împreună, desigur). Petreceţi frumos şi să ne vedem cu bine în 2011, an care, musai, trebuie să ne readucă optimismul şi să ne poarte pe cele mai înalte culmi. Doamne ajută!

Ziua de Crăciun

Respiram greu, cu abur gros. Am intrat în biserică fără vreun gând anume, cu căciula în mână. Intraţi, închinaţi-vă, mi-a zis părintele. Trebăluia la o sobă de fontă. M-am închinat şi am sărutat icoana cu Naşterea. Nu fiindcă aşa trebuie. Aşa mi-a venit. Era destul de întuneric, lumina venea doar de la jarul din sobă, nişte lumânări şi nimburile pictate pe pereţi. Afară am stat şi m-am uitat la brazii pudraţi din vale până am simţit ace în urechi. Atunci mi-am pus căciula şi am început să cobor.

Colindeţ (remember)

[Voci, în josul uliţei]: Bună dimineaţa, la Moş Ajun! Ne daţi ori nu ne daţi?
La poartă. Tuşa Mica mai are trei gogoşi în lighean.
[În sinea ei]: Nu cred să mai vină cineva. O gogoaşă merit şi eu.
Muşca, cu poftă.
[Voci, în susul uliţei]: Mai repede, Grasule, se face ziuă!
Tuşa Mica înghite dumicatul. Apar Grasul şi Şui.
[Gâfâind]: Ne daţi, ori… oau, gogoşi!
Tuşă Mica, uimită şi încântată, ţine în mână gogoaşa întreagă.
[Şui, cu ciudă]: Cum făcuşi, Grasule, de luaşi din gogoaşa mea?

Colinde cu lerui ler

În continuarea discutiei despre ler, am zis să ne aruncăm ochii peste câteva texte, să ne dăm mai bine seama ce e, de unde vine si, eventual, încotro se duce.

De venit, sunt tot mai convins că vine de la Aleleuia (ceea ce si e). De dus, se duce care-ncotro. De exemplu, în Tara lui Lerui Ler. Cred că e genul de cuvânt/expresie care nici nu mai contează, pentru vorbitori, de unde si de ce vine, ci doar ceea ce înteleg ei că ar fi.

Dar tot as vrea să stiu când si în ce context s-a spus prima oară ler si de ce creatorul popular a tinut să întărească ideea că leru-i ler. Desi, cf DOOM2, îmi zice A.Dama, corect e lerui ler, deci nu ar sta în picioare filosofia că refrenele colindelor ar întări ideea că leru-i fix ler. Of, întortocheat e!

Iată, mai jos, câteva colinde (dacă dati click pe titlu, ajungeti acolo de unde le-am luat):

Colinde – Lerui ler

Sus pe cerul înstelat
Mândra stea s-a aratat
Si cu flori de mar în mâna
Se coboara peste stâna
Lerui ler

Într-un grajd sarac de lemn
Din cetatea Betleem
Într-o iesle-n rece scut
Domnul lumii s-a nascut
Lerui ler

Celui care-adus lumina
Si peste acest pamânt
Pace de la Domnul Sfânt
Laudând pe cel din cer
Lerui ler

Iar de catre rasarit
Trei regi, trei magi au pornit
Lui Mesia de se-nchina,
Steaua Domnului lumina
Lerui ler

Tara lui leru-i ler

În tara lui Lerui-Ler
Nu e zbor, nici drum de fier
Numai lamură de gând
Numai suflet tremurând

Si vâslas un înger.
În tara de peste veac
Nesfârsire fără leac
Vămile văzduhului

Săbiile duhului
Pururea de straje.
Sus pe sparte frunti de zei
Sovăielnici pasii mei

Picuri de’ntrebări momâi
Să rămână sub călcâi
Si genuni de zare.
În tara lui Lerui-Ler

Năzuiesc un colt de cer
De-oi găsi, de noi găsi,
Nimenea nu poate sti
Singur Leruï-Ler.

Leru-i ler copil stingher

Leru-i ler si leru-i Doamne(de 6 ori)
Leru-i ler copil stingher
Pripasit intr-un ungher
Zdrentuit si necajit
Si cu sufletu-mpietrit
Pentru tine n-am nimic
Decat casele cu fig
Si asteptarile-n zadar
Si un an si mai amar

Leru-i ler si leru-i Doamne(de 6 ori)
Lerui ler copil stinger
Pripasit intr-un ungher
Zdrentuit si necajit
Si cu sufletu-mpietrit
Azi iti dau mere si nuci
Si-o pereche de papuci
Si din luna o felie
Si din viata cine stie
Leru-i ler si leru-i Doamne(de 6 orï)

Iaca si o colindă cu ler cântată de Cleopatra Stratan

Răzvan Țupa despre anul editorial 2010

Răzvan Țupa conturează „profilul unui an de poezie dintre cele mai vii în ultimul deceniu, într-un peisaj pe cât de bogat, pe atât de inegal (se putea altfel?), dar mult mai bine definit decât până acum. Practic, este pentru prima dată după 1989 când putem vorbi despre o normalitate a poeziei în România, când nu a mai fost nevoie de eforturi de relaţii publice sau de promovare agresivă pentru a se deschide apele editoriale pentru cărţile de poezie”. O analiză optimistă (dar avem nevoie de optimism), pe care v-o recomand! O găsiti aici.

În ceea ce mă priveste, am învătat multe din acest an literar. Mă bucur că am publicat o carte de poezie, care însă nu se găseste în librării (doar în mica librărie-chiosc din fata Muzeului Literaturii Române). Cred că e important să publici, dar important e să te asiguri că volumul ajunge la cât mai multi cititori. Altfel, e aproape ca si cum n-ar fi. M-au emotionat si m-au bucurat cele două lansări de carte si cuvintele spuse sau scrise de voi. În orice caz, m-am linistit; e un sentiment plăcut acela de „a lăsa în urmă”.

Îmi doresc si vă doresc un an literar 2011 mai bun. Si, mai ales, îmi doresc si vă doresc răgaz si plăcere pentru lectură. Lucruri de calitate se scriu, o arată si Răzvan.

UPDATE.
Răzvan Tupa mă „amenintă” aici că va reveni asupra cărtii mele. Sunt curios cum
În fine, consemnez, cu oarecare roseală, această trecere în revistă a titlurilor anului 2010.

Ce e lerul? (Leru-i ler)

Întrebărilor celor mai simple li se dau cel mai greu răspunsuri. Asta o stie orice tată sau orice mamă de copil la vremea de ce-urilor. Ca om simplu, în căutare de răspunsuri la o întrebare simplă si aproape servită, am vrut să aflu ce-i ăla ler. De ce îi dă Stefan Hruscă cu leru-n sus si cu leru-n jos.

Ca să-i dau lui Hruscă ce-i al lui Hruscă (a devenit menestrelul oficial al Crăciunului, întrucâtva, bravo lui!), iată mai jos un colind.

Revenind. Ce-i cu lerul ăsta? Wikipedia zice doar că „Lerul este o denumire specifică (un regionalism) folosit în partea de nord a Transilvaniei însemnând cuptor”.
dexonline.ro se apropie de lerul din întrebarea mea:
LER (‹ alleluia*, aler-l.) 1. Cuvânt de compunere a refrenului* întâlnit în colinde, mai rar în cântece de nuntă (ex. lerunda, ler fetița), ca atare sau în cuvinte derivate, în forme simple sau compuse: l., doamne; lerului; hai l.; leroi; aleroi; lerolui; lerui l.; l. floare dalbă de măr; hai lerul daler, doamne leroi lerumi, doamne; hai lerundai leroi, doamne; hai leruida, lerumi, doamne; ieroi și reliu (Densușianu); leruia lerui; oleroi, doamne; voleronda lerului, doamne; oileronda lerolui, doamne (Pamfile); leroileo; lină milină (melină), leroi milină. 2. Melodia colindului (ex. „leru colindei” sau „o colindă poate avea mai multe leruri” – Densușianu). ♦ Cuv. derivat aleruit desemnează: a) un cântec ceremonial funebru, practicat în trecut într-o zonă limitată din Transilvania; b) un cântec ceremonial de nuntă din Bihor; c) acțiunea colindatului (ex. „se leruie” – Reteganul).

Cele mai interesante răspunsuri le-am găsit pe siteul crestinortodox.ro, unde am aflat că a fost/este ditamai dezbaterea despre originea acestui cuvânt. Pe scurt, ba e vorba de
a) un vechi cuvânt slav, lel = zeul Cupidon (Miron Costin, M. Gaster si Al. Cihac),
b) cuvânt latin nispirat din numele împăratului Aurelian (Dimitrie Cantemir, Petru Maior, Gh. Sincai, C. Saulescu, At. Marienescu, G. Missail, Gr. Toeilescu si A. D. Xenopol)
c) îl reprezintă pe Lar al saturnaliilor romane (I. G. Sbiera)
d) ler = Jupiter Liber, “Jupiter Daruitorul” (Ar. Densusianu)
e) ler provine din Lar Dominus (B.P. Hadeu)
etc. (găsiti un articol interesant scris de pr. Ion Ionescu.

În fine, mai jos este o abordare stiintifică.

Am găsit acest grafic aici, el fiind inspirat dintr-o discutie între un inginer si un jurnalist.

Serios vorbind, eu înclin să merg pe varianta că lerul e un alleluia adaptat. Dar astept părerile voastre, dragii mei prieteni. Sunt convins că ajnanina, Alin Fumurescu, Leo, Paul Gabor, Dan, Adela, Anca, Andi Bob, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Angela, Gabi, LePetitPrince, A.Dama, Stela, Sătmăreanca, Oana Stoica-Mujea, Daurel, Flavius Obeadă, g1b2i3, Geanina Lisandru, Gina, Laura Driha, LeeDee P, Serafim, Victor, Alex Mazilu, Carmen Negoită, Cammely, Zalmoxys, Strumfita, fosile, Cartim, Teacă, Maria Postu, Sictireli, geocer, Bogdan, AnaMariaDeleanu, Roxana, Ovidiu Eftimie stiu mai multe ca mine.

NOTĂ. Ideea de a scrie acest text mi-a venit într-o dimineată. Ascultasem, în masină, Radio Guerrilla. O fac mai des decât în vremea în care Realitatea FM îmi oferea informatie ca lumea, dimineata, înainte de a ajunge la birou. Dobrovolschi (mai ales), inteligent, spontan si citit are darul să provoace. Se face plăcut fără să forteze. Îti dă senzatia că participi la o discutie care aparent e usoară, dar care trezeste mintea. (Îmi place si plăcerea lui Ciuclaru de a face jocuri de cuvinte si umorul lui, uneori prea subtil poate si pentru el. Glumesc, tipul e OK.) E, în dimineata cu pricina, cei doi (si cu Craioveanu trei) au început să abereze despre ler.

UPDATE. -X- mi-a atras atentia asupra unei povesti cu Ler Împărat si mi-a oferit un link interesant.
Am mai găsit explicatii dacologice la Maria Ciornei, care revine si cu un studiu despre Împăratul Ler.

Desigur, trebuie să mentionez explicatiile date de

LePetitPrince: „Mie imi suna “lerui ler” ca o forma de alint ptr Ler, poate fi in loc de Lerusor, Lerulet, un fel de joc cu cuvantul ceva in genul “Lie-ciocarlie”
In cantecele populare se obisnuieste acest alint…”

ajnanina: „poate e un fel de moment asemanator celui in care, in prima copilarie se trece de a la L la R, iar copilul se joaca cu ele…
iar cei mai sunt fermecati de frumusetea sunetelor care ies din gurita rotunjita
si e repetat iar si iar ca o incantatie magica ce va tine celelalte cuvinte legate intre ele ca stelele…”

Frumoaso, uită-te în ochii mei

Inginerului îi e dor s-o ţină în braţe pe doamna expert PR. N-a mai făcut-o de trei săptămâni (iar atunci a fost un moment stânjenitor). „Frumoaso, uită-te în ochii mei”, i-a zis îngrijorat, alaltăieri. Apoi i-a fost ciudă că i-a cerut asta. I se pare că a fost, pentru prima oară, banal. În realitate, el era cel care ar fi vrut să se uite în ochii ei, să vadă, nu să-i arate ei ochii lui. Totuşi, analizează mai departe inginerul, nu din cauza asta doamna expert PR a evitat să-i întoarcă privirea.

tu în lumea mea

eşti minunată
de parcă
o zână din altă lume
a coborât din cer
c-o barcă

în lumea mea
(cam leoarcă)
în care împrejurul
cu tine
să rimeze-ncearcă

iar eu
împovărat să caut
par că
stau rezemat
în biata-mi arcă

Laura, prietena lui Victor

Prietenul meu recent, Victor, face un gest pe care îl consider aparte: încearcă să-şi ajute o prietenă. Laura are nevoie de bani, probabil mai mult decât noi, ceilalţi, şi vinde nişte lucruri. Vedeţi aici ce şi cum.

Să mori ucis din dragoste de faţă

Ion I. tocmai se bărbierise şi îşi privea obrajii, satisfăcut, când a auzit un urlet. A dat fuga la fereastră. Stolul de pescăruşi se rotea mai aproape ca nicicând de peretele blocului. O păsăre l-a atins cu aripa. Ca un înger, ar fi putut spune el, dacă s-ar fi aflat într-o dispoziţie poetică. În schimb, s-a dat înapoi, până la oglindă, îngrozit de zgârietura ce-i împărţea obrazul în două, partea de jos fiind spălată de sânge. Și-a pierdut cunoștința, fără a şi-o mai recăpăta vreodată, fiindcă, în cădere, s-a lovit cu tâmpla de colţul mesei.

Şansa ratată a domnului Lică

A întâlnit-o pe stradă, deşi făcuse tot ceea ce era omeneşte posibil ca acest lucru să nu se mai întâmple vreodată: vânduse tot ce avea (mai nimic) şi se mutase într-un oraş îndepărtat. Fosta era la fel de grăbită, la fel de graţioasă şi la fel de frumoasă, deşi se făcuse blondă. Avea unghii lungi şi roşii, o rochiţă scurtă şi tocuri înalte. Domnului Lică i-ar fi plăcut atunci să fie el gândul căruia ea i-a zâmbit, fugar, înainte de a redeveni mai tristă decât sutele lui de după-amieze de singurătate. Dar nici nu s-au salutat.

Proză scurtă ortodoxă. Concurs

Îmi face plăcere să vă anunt că prietenul nostru Serafim, care stie ce e ăla un PA încă dinainte ca proza arhiscurtă să fi fost adusă în blogosferă, organizează un foarte interesant concurs de proză arhiscurtă ortodoxă. Vă îndemn să participati (fiindcă e cu premii si, mai ales, fiindcă subiectul, scrieri ortodoxe – fie ele si de doar 500 de semne -, rimează cu perioada Crăciunuluide care ne pregătim cu totii).

Găsiti pe blogul lui Serafim toate detaliile.

Cele trei zile ale domnului Lică

A fost o vreme în care dl Lică s-a simţit ca o corabie cu pânzele întinse în bătaia convenabilă a vântului de Miazăzi. Lucra de opt ani la Fabrica de Ace, întreprindere aflată în plin avânt (crescuseră exporturile), când a primit oferta de a trece la rivalii de la Uzina de Şuruburi în Cruce. A avut trei zile de gândire. În cele trei zile a fost mai sigur de el ca niciodată, mai plin de tupeu. Atunci i-a râs şefului în nas, a inventat gămăliile colorate şi, tot atunci, a cunoscut-o pe Fostă.

După amiezele de sâmbătă ale unei studente la Medicină

Era tânără, era drăguţă, era studentă la Medicină. Era ocupată. Era o dimineaţă de sâmbătă. Era luna decembrie, cu un pic de zăpada scârţâietoare, cu suficient soare încât să încălzească aerul oraşului, dar să nu topească zăpada. Erau parcuri pe aleile cărora erau chioşcuri unde puteai cumpăra halviţă, ceai cald, clătite cu dulceaţă, acadele, nuci trase în ciocolată, mere coapte, vin fiert. La 17.30, ea a spus, cu un licăr în ochi: „Trebuie să plec. La şase am o amputare de şold”. Era drăguţă.