Concurs 24 de ore, tema15: 20-21.
Deadline: joi, 23.59.
Baftă!
Teamă Mariana
Pe masa mică din bucătărie, pe o farfurie albă, scoteau aburi aromaţi câţiva tocinei făcuţi de tata; mâncarea lui preferată ( şi a noastră). Mama avusese în plan să facă nişte fasole, dar… Un sentiment străin se cuibărise în suflet. Un amestec de teamă şi de speranţă. Mă uitam la abecedarul rămas deschis pe pat chiar la imaginea cu fetiţa ce învăţa să facă mâncare de fasole. Mă îngrozea gândul că va trebui să fac eu singură mâncare…La orice mic zgomot îmi îndreptam privirea spre uşă sperând că mama se va întoarce. La ora 9 fix tata încuie uşa. Atunci mi s-a făcut inima ghem ştiind că mult timp vom sta fără mama…
Primul minut cristian
Se simtea bine. Era cald, mancare din belsug, comod. Si isi misca degetele de la picioare de multumire, tolanit in nepasare fericita. Le simtea, surprins, cum se pot misca independent, cate unul, sau toate odata. Si atunci se simti brusc inghiontit. O putere ca un vant naprasnic il rasturna. Aluneca si nu se putea tine de nimic. Nu putea clipi. Lumina era prea alba, orbitoare. Cineva il tinea cu capul in jos. Simti o lovitura iar atunci, in primul lui minut de viata, fix la 20.21, fatul scoase primul lui cuvant adresat memoriei calde a uterului: -Paaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Poveste cu gust de prune uscate Laura Driha
Buzele ei păreau nişte prune uscate. I se stafidiseră-n surâs cuvinte nerostite, săruturi nefurate şi boabele de cafea pe care îi plăcea să le mărunţească nervos între dinţi îi pictau buzele într-un maro romantic de toamnă. Îi plăcea s-o privească cum doarme şi să-i ghicească-n neliniştea chipului tot ce păstra sufletul ei în secret. O iubea aşa,cu chipul schimonosit de vise doar visate,cu buzele ei reci de-atâta neiubit… Fără să ştie, în ceasul orei 8 se-ndrăgostea mereu numai de ea. La nesfârşit!
Sugestii și reclamații LeeDee P.
Stimate domnule Călin Hera, În primul rând, vreau să vă prezint aprecierile mele pentru aportul dvs. la propășirea jurnalismului românesc deontologic, pe cale de dispariție, de altfel. În al doilea rând, las-o, domnule, mai ușor cu PA-urile, că eu am venit acasă după zeci de ore de muncă, înfometat, însetat și îndrăgostit de nevastă-mea și ea nu binevoiește să mă bage în seamă, pentru că stă zi și noapte pe blog scriind la PA-urile matale! Un soț PAnicat (care speră că n-a depășit 500 de semne!)
Tăcerea Sirenelor LordDif Batrâna corabie, cândva mândra fecioară a marilor, se legăna lenes în amurgul sângeriu. Prin cala pustie, umbre flamânde din trecut hălăduiau neobosite în căutarea comorilor peste care timpul asternuse încet blestemul uitării. „Sopranele”, temutele tunuri născocite de mintea diabolică a nemilosului lup de mare, zăceau mute pe puntea năpădită de cari. Nefericiti cei ce odinioară le-ar fi ascultat melopeea aducătoare de moarte. Ivan cel Hâd îsi aprinse oftând vechea pipă, demult nu-i mai dansau în provă sirenele războiului
Egalitate Leo
Erau parteneri şi adversari deopotrivă. Beau împreună, cot la cot, până uitau de ei. Mai apoi, aproape întotdeauna, aproape din nimic, se încăierau în mijlocul sufrageriei. Lupta era egală: dădea şi el, dădea şi ea. Seara, după ce se linişteau, ieşeau la plimbare braţ la braţ, pe sub nasul vecinilor care-i auziseră urlând, zâmbind frumos, soptindu-şi amabilităţi şi admirându-şi unul altuia vânataia de sub ochi.
Consolare starsgates ,,Dragostea trebuie să treacă…” ,,Ca să înţelegi ce înseamnă un pahar cu apă, trebuie să fie secetă sau să fi în deşert…” Asculta cu ochii închişi melodia şi îşi simţea inima din ce în ce mai grea… ,, Dacă dragostea trece, trebuie să şi doară…” cântecul îi încleşta sufletul şi-l strângea ca într-o gheară de oţel. ,,Zorile sunt mai frumoase dacă mereu sunt ameninţate de beznă”… Suspină… ,,Chiar dacă sentimentele te înalţă, odată şi odată ele apun…” Acum lacrimile îi şiroiau pe obraji… De dincolo se auzeau ştirile. Îşi şterse obrajii şi-şi spuse: ,,Nu sunt singurul om trist, sunt o mulţime ca mine”.
Like this:
Be the first to like this post.
