Fotografie primită de la Leo

Aceasta e, deci, fotografia-temă pentru etapa a treia. Vă astept PA-urile, aici, până joi, 10.00. Baftă!

 

Eliberări Simion Cristian
Eliberarea focului lăuntric este primul pas important, dar şi dificil, pe care un om trebuie să-l facă pentru a putea merge mai departe pe drumul lui. Focul interior mistuie până şi dorinţa de luptă cu sinele. Sirena îl trezeşte din visare. Trebuie să plece în grabă. Să stingă focul altora. – Oare nouă cine ne stinge focul, gândeşte el în timp ce aleargă spre maşina mare si rosie.

Phoenix Dan
Herodot a văzut pasărea în Egipt cum sta cocoţată pe un curmal.
Avea orătania asta o coadă policromă, o minunăţie; iar una dintre pene era din aur şi ea îi asigura Stăpânului bogăţie, căsătorie fericită şi viaţă îndelungată.
Pentru a-şi conserva pentru totdeauna aceste binefaceri, odată la 500 de ani, Stăpânul îşi incendiază fabulosul izvor de privilegii, convins fiind că el va renaşte mereu din propriu-i scrum.
Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punând restul de cenuşă într-un ou pe care îl duce apoi la sanctuarul din Heliopolis.

“Hot” fara ficat, sef necondamnat LePetitPrince
Oamenii erau lipsiti de foc – darul acesta Zeus nu le-a dat. Dar intr-o noapte Prometeu i l-a furat. Asa se face ca “hotul”, din ordinul lui Zeus, a ramas fara ficat. Cu toate acestea Zeus n-a fost condamnat. Zeu-sef fiind nici n-a fost judecat.

Asteptare Ioana
Aproape de miezul nopţii,
caut după tine cu vătraiul prin foc.
Spre zori ai să te prefaci cenuşă
şi voi rămâne eu, tăcerea ta.

Prezicere Ioana
Pagini pătate cu funingine –
îmi alegi din vatră
tăciuni îngheţaţi cu care
se ghicesc sufletele:
ţigăncile ţi-au amintit azi
de nenorocul celor care
ard.

Definitie LePetitPrince
De cand scria PA se intampla sa exclame tot mai des: este ca un PA! Pana si cafeaua preferata, espresso, i se parea ca seamana cu PA. “Merg sa iau un PA”- spunea si zambea misterios. Intr-o zi a vazut un foc cu flacara mai asa, intr-o parte. L-a asemuit cu un PA: la inceput mocneste apoi izbucneste. Te incalzeste si te ia cu el. E iute si sprintar. Sau constant arzator pentru ca in final sa te arda.

Prietenia şi iubirea Mariana
Altarul incandescent al iubirii şi prieteniei ia cu ambele braţe de jăratec tot ce jertfim de dragul lor. Flăcările îşi destramă zburdalnic vers de căldură şi lumină. Ne înfăşoară inimile în forma devenirii UNA. În cercul de Lumină e cald şi e bine. Poemul iubirii şi prieteniei noastre se scrie strofă după strofă…Mai pui tu un lemn, mai pun eu un vreasc…
În pauza prea lungă dintre strofe, fumul albastru şopteşte ameninţător:
- Păstraţi iubirea şi prietenia! Degeaba veţi sufla în spuză după ce s-a stins scânteia…

Încercare gabi
Drumurile sufletului se încâlceau exact când ar fi vrut să-şi urmeze natura. Slăbiciunea inimii aducea în faţa ochilor plăsmuiri amăgitoare care exprimau cât de puţin reuşesc forţele sufletului să rămână unite. “Mă voi strădui din nou deci, să aprind în mine cuvintele care trimit lumină”. Îşi dorea nespus să atingă obrazul ce dogorea.

Bărbatul de foc gabi
Un balaur feroce îi răpise câteva flăcări din copilărie. De mult timp băiatul era un bărbat plecat într-un oraş străin. Departe de casa părintească şi de adâncul pădurii gândea la ce i-ar mai putea aduce viaţa. Atunci când enigmele vieţii îl năpădeau se lipea de pervazul răstignit insomniei. Dar într-o seara, trudit după o muncă grea, se simţi din nou băiatul răpit de glasul izvorului din stâncă. Chipul i se înnobilă de noua viziune şi se porni să scoată din foc cu mâna lui, poeme.

Prieten şi duşman starsgates
Îşi ridică privirea.
Zări flăcările jucăuşe din ochii aţintiţi asupra ei. O învăluiau cu aceeaşi căldură cu care o îmbrăţişa căldura focului din vatră.
Închise ochii lăsându-se legănată de liniştea întreruptă doar de lemnele care trosneau în foc…
Simţi brusc o arsură, deschise ochii speriată şi zări ochii cuprinşi de groază în care se reflecta focul şi o palmă care lovi peste locul unde simţise arsura.
Începu să schelăie…
- Vezi măi prostuţă, te-ai apropiat prea tare de foc, ţi-a luat foc blăniţa, murmură stăpânul, luând căţeluşa în braţe.

Vremea povestilor LordD’If
Adunati în jurul focului jucaus, copii asteptau cu sufletul la gură ceea ce avea sa urmeze. Pe chipurile fragede, umbre dansau în ritm numai de ele stiut. Pocnetul jarului tulbură linistea noptii trimitand într-un zbor năuc către nicaieri, o ploaie de scântei. Aproape că le puteai auzi bataile inimioarelor încărcate de suspans. Bătranul umplu pipa cu tutun, o aprinse tragand cu pofta fumul înecacios, si începu:
A fost odată ca niciodată

Pinguinul cristian
Cincisprezece pinguini, mascati, dadura buzna in benzinarie.
-”Un sac de cabuni, repede !” rosti unul cu o voce subtire-amenintatoare.
Vanzatorul ii intinse cu maini tremurande un sac de cabuni. Cei cinsprezece pinguini plecara. Totul a durat fix 24 de secunde.
La centrala, fochistul dormea langa o sticla de vodca ieftina.
Pinguinul de pe caloriferul meu tasni pe usa, brusc. Cincisprezece pinguini i-au inmanat, langa bloc, sacul cu carbuni.
N-am apucat sa clipesc bine si saisprezece pinguni se balaceau pe caldura din caloriferul meu…
Fochistul visa…

Ultima dorinţă Leo
De câţiva ani buni, ne făcusem un obicei : Marti aduce carnea, Epu lemnele, iar eu băutura. Înfiripam un focuşor vioi şi ne adunam în jurul lui, cu umbre dansându-ne pe obraji. Marti îmi lăuda, ca întotdeauna, vinul, închinând un pahar în cinstea zdravenei noastre prietenii. Eu îl tachinam, elogiindu-i vocaţia de măcelar. Epu tăcea şi privea flăcările. Din când în când, un zâmbet îi răsărea în colţul gurii, semn că era cu noi. În acea ultimă seară vorbi pentru întâia dată :
- Vreau să fiu incinerat.

Conversaţie fierbinte între cinci lemne româneşti Teodora
B1 către B3: dă-te mai încolo, mi-e cald. Şi nu mai sta cu spatele la mine!
B2 către B5: dar B4 de ce e cel mai sus? Cu ce e el mai bun?
B3 către B1: nu pot să dorm decât pe dreapta. Dacă mă pun pe spate sforăi, pardon, sfârâi!
B 4 (închis la culoare, esenţă tare): să mă arză focul dă nu m-aţi înebunit cu troscănelile voastre, putregaiurilor!
B5: aşa a fost să fie, B2. Să ne resemnăm. Ba nu, mai bine ne punem măşti. E cam fum p-aci, simt că mă sufoc.
B1: mă cam ia cu călduri. Are careva un pahar cu apă?
În jumătate de ceas, din conversaţia lor s-a ales scrumul

Legendă Leo
Legendă
Aquelat, entitatea plăsmuită din foc şi apă laolaltă, sta deasupra zorilor Lumii, puţin înainte de împlinirea Facerii, şi-i contempla întinderile. Mult îi mişcă sufletul frumuseţea acestei creaţii neasemuite, încât rugă Divinitatea să-i încuviinţeze a se jertfi, întru desăvârşirea ei. Mâna Divină-i coborî pe creştet, binecuvântând sacrificiul.
Astfel, entitatea duală se aruncă din ceruri cu setea unei noi lumi care să-i slăvească trupul înjumătăţit în Apa Vieţii şi Focul Poveştilor.
Operă completă.

Poveste de demult ? cell61
În vremurile străvechi, oamenii se încălzeau în nopţile lungi şi geroase lipindu-se unul de celălalt. Apoi, un om ursuz, care ajunsese să nu mai suporte atingerea celorlalţi, a inventat focul. Când s-a săturat definitiv de oameni, omul ursuz a descoperit roata. Şi a plecat. Cei din neamul lui s-au bucurat, pentru că omul ursuz a luat şi focul cu el. Iar ei au redescoperit nopţile lungi şi geroase, în care se lipeau unul de celălalt.

Vestala LePetitPrince
Am cladit un templu inimii tale si as fi vrut sa fiu vestala in el. Dar tu nu erai decat un biet muritor. Si nici acela complet utilat pentru iubire: iti lipsea sufletul.

Lumina cristian
Se scalda intr-o dimineata neinceputa in ochii unui chip de fecioara. Fulgerari alunecau tacute intre pometele unui gand si rasuflarea unei tample. Intunericul era injunghiat de neliniste.
Si s-a facut zi.