e un deranj prea mare gândul că te-am pierdut
mai bine îmi pun ochelarii de soare şi stau îndărătul lor
claxonează o tânără blondă un bărbat cam trecut
claxonează un tânăr imberb cocoţat pe-un motor
mă urc în maşină fac prima la dreapta pun frână cobor
e aerul tare adică tare fierbinte e nemişcat
aş avea nevoie de zăpadă sub guler de un ţipat dement
de un tren intercity de-o maşină de curse cu motorul în draci ambalat
de-un lighean tras pe sticlă de un zgomot decent indecent
de-o ţigară cât braţul ori de-un alt element
m-aş lăsa pradă gloatei m-aş întoarce-n sandale
sau cu tălpile goale-aş intra până-n glezne în asfaltul topit
ochiul drept mi se umflă mă doare am pleoape letale
ochiul meu stâng e o bilă de sânge într-un fel am orbit
plec spre tine din nou las maşina pe stradă cu motorul pornit
Reflexele pavloviene se globalizează, dată fiind extinderea mutanţilor obţinuţi prin hrănirea cu burgers de la Polul Sud la Polul Nord, stingerea setei cu cola şi derivate, spălarea tuturor rufelor de pe planetă cu acelaşi detergent, şi câte, şi mai câte.
