Oi

Am, salvată pe desktop, de vreo două luni, o fotografie de care vreau să scap. Mi se pare foarte expresivă. A fost făcută de colegul meu, Răzvan Bunea, undeva, pe Valea Prahovei.

 

Foto: Răzvan Bunea

Corfu. Ziduri din Kerkyra

Mai am câteva fotografii pe care vreau să vi le arăt. Mi-au plăcut mai multe clădiri din Kerkyra. Nu le-am fotografiat pe toate. Nici n-am văzut prea multe. Dar ce-am văzut si mi-a plăcut si am fotografiat, vă arăt.

Ceea ce nu vă pot arăta sunt spatiile strâmte dintre clădiri. Peretii sunt, în partea veche, venetiană, a orasului, atât de apropiati încât vecinii ar fi putut să ciocnească pahare de vin de pe fereastră, fără să mai coboare scările.

 

 

 

 

 

Undeva la marginea portului, la poalele vechiului fort, într-o intersectie romantică

Clopotnită simplă, cu două clopote care fac valurile să se miste

Trebuia să-mi notez sau să măresc doza de lecitină. Nu are rost să caut, însă. Poate e vechea bibliotecă, vreo veche universitate sau vreo veche Cameră de Comert. Cu sigurnată, undeva sus, pe cerul curat, e un pescărus

Vechi palat care găzduieste acum un inedit Muzeu de artă asiatică. Nu te astepti să găsesti asa ceva pe o insulă din Marea Ionică, dar asta înseamnă doar că n-ai destulă imaginatie. În fată, statuia unui lord englez al cărui nume mi l-as aminti dacă, asa cum îmi spun adeseori, as fi mărit doza de lecitină. Oricum, tipul, sir-tipul, a făcut lucruri bune pentru localnici, de l-au cinstit asa. (Chiar a făcut, dominatia britanică a ridicat mult insula. Oricum, asa cum v-am mai zis, Corfu e insula cu accent englezesc!). 

te-ai strecurat sub cearceaf

te-ai strecurat sub cearceaf
ca un viitor care se repetă
marea adoarme ca o capcană
ca o carte de amintiri făcute praf

ai ochii închişi strângi pleoapele
să vezi cum nisipul se leagănă
ca-ntr-un dans acvatic bizar
în care l-au ademenit apele

sânii tăi bronzaţi iată sunt tari
ca lumina vechiului far
de pe colina cu arborii yucca
pe care aproape îi vezi şi tresari

florile de leandru lipite de zid
sunt ca un cearceaf
atât de viu încât aş vrea
să-l netezesc ca pe un rid

să-l dau la o parte într-atât
încât să pot veni aproape de tine
de buricul pământului adică
să depun acolo un sărut

sărutul din casa de pe plajă
îmbrăcată în miros de apă sărată
prin care înoată peşti transparenţi
noaptea ca într-o vrajă

toate astea tu le vezi repetat
cu pleoapele strânse apoi adormi
până îmi amorţeşte braţul
ca un culcuş de nisip legănat