În acest moment, pentru Parcul Naţional Retezat lucrurile par fără speranţă. La campionatul mondial de clickuri a căzut, în vreo lună jumate, de pe locul 4 pe locul 18.
Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele: este vorba de un sondaj global în urma căruia se vor alege 21 de minunăţii naturale care vor intra în finala calitativă pentru clasamentul celor 7 minuni naturale ale lumii. Un joc. Poate. Dar cred că e ceva mai mult decât atât. Un loc în finală implică posibilitatea unei popularizări mondiale la care e greu de ajuns altfel.
Revenind, poate că, cinstit vorbind, locul 4 era prea mult. Dar locul 18 e prea puţin, oricum ai judeca lucrurile. Adică nu oricum. Pentru că există explicaţii. Una dintre ele este aceea că, la acest nivel, două-trei articole prin ziare nu sunt de ajuns. Priviţi aici câteva mostre de campanie făcută de autorităţi din alte ţări.
Pe vremea când povestea cu minunile avea potenţial, s-a ivit ideea unui Comitet de sprijin (necesar pentru trecerea în faza următoare). Comitetul trebuia girat de o autoritate publică naţională (a fost Regia Națională a Pădurilor). La un moment dat, am apărut şi eu în peisaj. Nu vreau să vorbesc acum despre şedinţa la care am participat. Spun doar că lucrurile sunt încremenite. Oricât aş scrie eu la ziar (şi o voi face), tot încremenite vor rămâne, dacă nu ne spălam cu apă rece pe ochi. E nevoie să vă spun cât de păcat e? Şi cât de româneşte?
NOTĂ. Puteți vota, dacă n-ați făcut-o încă, aici. Vă rog să o faceți.
NOTĂ. Am adăugat un printscreen al paginii pe care se poate vota. Jos, în mijloc, e locul unde trebuie clickuit. Trebuie completate apoi niste chestii. E relativ simplu si sigur.
