Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici.Toată ziua s-a gândit că, iată, a ajuns un om cunoscut. În metrou, parcă toţi oamenii se uitau la el.
Da, preferă să meargă cu metroul. În felul ăsta evită traficul ucigător de neuroni; în plus, mai citeşte câte o carte.
Revenind, şi pe drumul de la metrou la birou a observat, roşind de plăcere, multe priviri care îl fixau. „Da, mă ştie lumea. În meseria mea, vizibilitatea e importanta”, cugetă el, după masa de prânz, fix în momentul în care doamna Mimi i-a şoptit:
- Îţi iese cămaşa prin şliţ.
Calin, am impresia ca-l cunosc, e tipul acela care se uita in stanga si-n dreapta, ridica putintel gatul ca un strut si sprancenele, isi aranjeaza nodul de la cravata, isi trece mana prin par, isi indreapta spatele, isi controleaza atitudinea. Ce nu face el pentru zecile de perechi de ochi pe care le intalneste in drumul sau ! Degeana, insa… O suvita de par se incapataneaza si sfideaza gravitatia, nodul de la cravata, facut de mainile lui neindemanatice, e intr-o ureche, iar spatele e incovoiat pentru ca nu are viata personala si sta prea mult in fata calculatorului. Si – culmea culmilor – se imbata cu ideea ca lumea intreaga “il vede”, cand lui…ii iese camasa prin slit !
)
Am uitat : foarte bun articolul – scurt si plastic, pe gustul meu.
Hehe, deci îl ai si pe acest personaj în „insectar”. Esti un bun observator.
Pentru ca talentul meu la desen e limitat si nu pot crea caricaturi, incerc un pic altfel. Mai am de exersat, insa.
Stiu ca si eu, la randul meu, sunt observata de alt ochi critic. De ce-as scapa ? Oi fi si eu in insectarul cuiva… Iata cum sunt razbunate victimele din insectarul meu.
Tu ? Faci parte din vreun insectar ? 
Uite, nu m-am gândit la asta, mi-am zis mereu că, probabil, sunt prea neînsemnat. Dar, cine stie?
