Fotografie făcută de fiul meu, în Parcul Herăstrău

În atentia arbitrilor: aveti aici PA-urile din etapa Mireselor. Vă astept voturile până luni, 13.00, la ticorosu@yahoo.com.
Vă reamintesc: aveti dreptul la 10 voturi pe care să le împărtiti (pe toate!) la cel putin 3 si cel mult 7 PA-uri.
Vă multumesc.

Mai jos voi publica
a) clasamentul etapei Mireselor
b) clasamentul general

Fotografia de astăzi am primit-o de la Leo, al cărui blog tot nu-l pot accesa, nu stiu de ce. Până la urmă voi reusi. Deocamdată, vă anunt că noua etapă, a Ursuleţului de pluş, se încheie marti, 23.00. Vă astept PA-urile aici, ca de obicei. Baftă!

te iubesc cu auzul
ca într-o călătorie eu aici tu pe scaunul din dreapta
aud sunetul privirii tale ca un lac de dimineaţă în munţi

te iubesc cu mirosul
ca o floare a soarelui însetată de cer
ca o briză a mării cu obrajii bronzaţi cu nisip pe glezne

te iubesc cu pipăitul
ca linia vieţii din palma aşezată pe sâni coborând uşor
aşa cum se desprinde ziua de noapte pe dig

te iubesc cu văzul
ca într-un dans rotund pe un inel
cu rochia albastră cu rochia albă cu rochia mov cu rochia lăsată pe scaun

te iubesc cu gustul
ca un coş cu cireşe la sfârşitul lui mai
ca o sosire un ceai fierbinte o explozie de struguri

e ceea ce contează ceea ce vine ceea ce e
dimensiunea a patra iubirea
ca un secret ca o menire ca o continua si nepotolita foame

La două săptămâni după ce a vizitat România, englezul Hans a fost întrebat cum e pe acolo. Înainte de a răspunde a mai cerut un pahar cu bere. A sorbit apoi, prelung. Şi-a şters spuma de pe barbă (de când cu aventurile mongo-ruse nu şi-a mai arătat obrazul dezvelit) şi a spus, cu accentul lui de Nottingham:
- E o ţară frumoasă. E atât de frumoasă, că te fură până şi peisajul.

Să fie rândurile lui Andi Bob manifestul pe care să-l purtăm mai departe!

- Deşteaptă-te, române!, le spune grecul. Şi marea s-a trezit!
Eugen şi Petre stau pe gânduri. E o zi incertă, în oraşul cu multe palate, acolo unde i-a purtat turul brownian al României. Iar portofelul le e gol.
- Fac apel la voi, personaje ale unei poveşti pe care am inventat-o, se aude.
- E doar o reclamă la hârtie igienică, mormăie vagabondul purpuriu, eternul boem din Celula 61.

Nu mă refer la film, dar celor care au venit aici căutând filmul cu pricina le arăt trailerul.

Mă refer la pozitia în Zelist pe care o ocupă acum acest blog. Nu, n-am devenit obsedat de acest lucru, nu sunt Zelistoolic, nici măcar nu mă laud. Dar mi-a sărit în ochi cifra asta, na!.

P.S. Club 1.000 merge mai departe . Are 8 membri, deocamdată:
Bloguresti
Cristian Boerean
Daniela
Gabi
Liviu
Niggeri din Visoi
Verzi si uscate
Eu însumi

Asadar, s-a desavârsit si etapa maimutelor. Viata merge înainte. Ca să ne despărtim cum se cuvine de dânsele, astept voturile voastre (scriitori de PA-uri sau nu), pe adresa ticorosu@yahoo.com, până vineri, 12.00.

PA-urile de jurizat sunt aici.

PS1. Vă reamintesc: arbitru poate fi oricine citeste PA-urile si doreste să îmi spună care i-au plăcut mai mult. A spune = a acorda 10 voturi, în total, unui număr de cel putin 3 si cel mult 7 PA-uri.

PS2. M-ar bucura foarte mult (ar fi foarte utile) si (pahi)critici ale PA-urilor din concurs.

PS3. A început deja o nouă etapă!

UPDATE.

Clasament etapă
 1. De ce râzi? Gabi 12/5
 2. Monkey bun* Paul Gabor 8/3
 3. Mărimea nu contează Călin  7/3
 4. Replică* Leo 7/2
 5. Acceptare* Leo 5/2

 

 Au mai primit voturi:

Evoluţie inversă LePetitPrince, Kiss* Paul Gabor 3/2

Redevenire Mariana, Copii perfecte cell61, Împărţeli* Paul Gabor, Gând pocnit de-o portocală starsgates, Transoceanic* Paul Gabor 2/1

Greva cristian, Frauda-m-aş şi n-am cui Marius Ola, Recreere şi re-creere Mariana 1/1

 

Mai primesc 1p în clasamentul general, autorii:
Teodora Rudele mele din provincie, Dan Nepotrivire, Paul Gabor* Pe pernă, Paul Gabor* Niţică ranchiună

* Autorul mai multor PA-uri într-o etapă este punctat în clasamentul general pentru un singur PA, respectiv pentru acela mai bine plasat în clasamentul de etapă.

NOTĂ.
3/2 înseamnă că PA-ul cu pricina a primit în total 3 voturi de la 2 arbitri.

  clasament general
1. Leo 26p
2. gabi 21p
3. Călin16p
4. Paul Gabor 14p
5. LePetitPrince 13p
6. cell61 12p,
7. Teodora 9p
8-9. Mariana, LordD’If  7p
10. Ioana 6p,
11. starsgates 5p,

12-15. cristian, Dan, Simion Cristian, Mikal Eon 4p
16. Maria Postu 1p

Înainte de a vă spune ceva despre fotografia următoare, vă fac o mărturisire: am vrut să propun o temă electorală (am multe fotografii relativ faine cu bannere si afise electorale). Am zis însă că e mai bine să ignorăm, aici, aceste realităti. Dacă, însă veti fi mai multi care-mi veti spune că e bine să abordăm si acest subiect, vom merge cu două PAfototeme în paralel.

Deocamdată, însă, ne jucăm cu mireasa pe care am fotografiat-o pe pajistea mănăstirii Dragomirna, în luna august a acestui an. Vă astept să postati PA-uri (texte de aproximativ 500 de semne) inspirate de această fotografie aici, până cel târziu duminică, 13.00. Baftă!

 

Era după-amiază când am făcut această fotografie. Eram pe malul celălalt al lacului de lângă Mănăstirea Dragomirna. Am un zoom bunicel. Nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Ultima zvâcnire Călin
Trebuie să mă ţin de ceva. Îmi vine să zbor. Îmi vine să plutesc. Îmi vine să înnebunesc. Să-mi iau câmpii, aşa. Într-o parte e zidul. Ca în legenda meşterului Manole. În alta e iarba, ca o legare la pământ. Ca un fulger invers. Ca un avânt. În sus aş pluti, ca agăţată de un vrej de fasole. Dar mă strânge o dâră de aur. Aici, pe inelar. Mă-mpiedic în voaluri. Deci fug în zadar.

Confuz Simion Cristian
Se uită cu admirație la miri! Agale soarbe din cupa de șampanie. Nea Costache se apropie ușor și zice:
-Muzica e nasoală! Mâncarea e la fel! Iar mireasa cred că este gravidă!
-Domnule, cum iți permiți? Cum poți să spui toate astea de față cu un membru al familiei???
-Mă scuzați domnule, bate nea Costache in retragere! Nu am știut că sunteți tatăl miresei…
-Nu sunt tatăl miresei, mitocanule! Sunt sora ei!

Ana celor 1000 de zile Dan
Mănăstire ‘naltă, cum n-a mai fost altă.
După cum îi era ursit taman de la naştere, nici ploaia cu spume şi nici vântul turbat, pe Ana n-o mai puteau înturna din drum! Iar Manea ofta şi se apuca s-o închidă în zid: pân’ la costişoare, pân’ la ţâţişoare, pân’ la buzişoare.
Cronicarii spun că mănăstirea s-a ridicat în aproape trei ani; si azi, după cinci veacuri, în nopţile cu lună plină, se aude tânguirea dinlăuntru: ,,Manole, Manole, meştere Manole! Zidul rău mă strânge, viaţa mi se stinge!”

Pa in fuga de Bach cristian
-Am fost oarba! Am fost surda! Am aflat abia cand l-a intrebat preotul ca numele lui nu e Manole.
-Atunci am spus Pa. Ma voi imbratisa cu zidul. Pentru ca in cele din urma iarba va imbratisa zidul. Iar mie imi place verdele. Fiindca e nemuritor.

vis de nunta ajnanina
cu o noapte inainte de marea zi, mi-am visat nunta. pe drumul catre altar, incep incet-incet sa se topeasca in peisaj: preotul, nunatasii, mirele… si chiar biserica.
raman eu si rochia mea, intre iarba si ziduri, nestiind ce sa aleg. daca ii vreau inapoi, e cu ziduri cu tot… daca merg inainte, sub pasii mei nici iarba nu mai creste…
asa ca am renuntat si la rochie, am rupt iarba si am spart zidul.

Plutire albă Teodora
Ca un fulg de nea, purtat de un vânt uşor şi înmiresmat pe deasupra necuprinsului unei mări verzi. „Unde oare o vor duce, vânturile, valurile?”. Nu ştie, nici nu vrea să ştie şi nici măcar nu se gândeşte la asta, acum. E doar un suflet înălbit de fericire, plutind o palmă deasupra pământului neînstare s-o mai reţină: gravitaţia e o lege căreia nu i se mai supune, în ziua asta- care-i numai a ei. Cu toate celelalte, facă ce vor restul; ceasurile astea, însă, necuprinse deşi încercuite în cadranul unei singure zile, ceasurile astea sunt numai ale ei, şi are libertatea de a le umple cu fericire.

O treabă de pitici Maria
- Piticule, tu mă iubeşti?
- Când mă faci pitic, nu prea.
- Dar în rest? Mă iubeşti?
- Am să te duc la altar. Trebuie să însemne şi asta ceva, nu crezi?
- Eu cred că facem o greşeală.

Ochii îi ies din orbite. Colţurile gurii i se ridică într-un zâmbet involuntar de sincer. Tremură de emoţie şi nerăbdare.

- Hai mă! Pe bune?
- Nu a; glumi cu aşa ceva. Dar zi-mi: câţi irişi să aibă buchetul?
- Irişi? Nu erau cei mai aroganţi dintre flori? Dar…
- Şi rochia asta?
- Parcă nu-ţi plăcea dantela. Dar tocmai ai zis că…
- Nu-mi place, dar nici nu vreau ca greşeala să fie perfectă.

Fără titlu A.Dama
În sfârşiiit! Am scăpat de cotoranţa şi de prostu de fii-su! De cum am ajuns în cetate, m-a zărit cotoroanţa la târg şi i s-a pus pata. Una şi bună: ea m-a visat, eu sunt sortită să-l iau de bărbat pe fii-su. Cine mai crede în vise? Da’ n-am avut încotro. Mi-am jucat rolul până în punctul culminant. Până în culminanţa punctului. Am scăpat cu ăia de zic că fură mireasa! Am scăpaaaat! Uf, de n-ar fi aşa grea centura de castitate! Dar cheia? Unde naiba a căzut cheia?

Coşmar Mariana
S-a răzbunat. L-a lăsat în faţa altarului cu ochii sticloşi, şi a fugit în spatele mănăstirii. Măcar să aibă o amintire în rochia de mireasă, deşi îi venea să dea cu piciorul în tot ce întâlnea…
– Auzi, Cornel, vorbi ea cu fotograful, ai văzut cum veneau domnişoarele una câte una şi se prindeau de mâna lui?! Iar el, nimic…Doar feţe, feţe, când albe, când violet, ca trandafirii din buchet…
Când a venit şi a şasea, l-am întrebat strângându-l furioasă de mână:
- Iubitule, cine sunt ele?
- Oh! Sunt iubitele mele dinainte…au şi ele câte o bucăţică din inima mea…

Poate în ceasul 3000… shanta4uall
Eu n-am să mă căsătoresc niciodată.
El: Nici eu nu vreau să mă însor niciodată.
Eu aș vrea, dar știu că El nu va veni niciodată să mă ia din turnul ăsta din piatră cenușie și rece…
El: De unde știi?
Știu, pentru că El e orb. Pentru că sunt atât de aproape, dar nu mă vede. Pentru că e atât de bine când stăm ochi în ochi, dar el nu știe că mă vrea… Pentru că în fiecare zi mai moare o bucățică din mine și am senzația că va dura 3000 de ceasuri până să-i cadă vălul de pe ochi, dacă-i va cădea…

Poate El: Cum era aia cu „niciodată să nu spui niciodată”…?

Mireasa din PA-vers LordDIf

pe lângă zidul vechi al manastirii
în umbra unui soare sters
strângând în brate sapte crini
trecea mireasa din PA-vers
dansându-si fericirea, îmbujorată
asemeni bietilor nebuni
sfidand în haina-i dantelată
ecoul unei rugăciuni

Zi de zi gabi
În fiecare zi mireasa aş dori, încântându-ţi Olimpul, să fiu .Savurând floarea de la butonieră, n-aş mai avea în grijă emoţia paşilor spre altar. În sublimul şi încântarea sentimentului neexcesiv etalat aş trăi binecuvântarea dimineţilor de nalb. În fiecare zi noi înşine, în alb.

Te-ai rătăcit? Amrita
Te-ai ratacit draga mireasa? Privirea cauta in iarba ceva. Poate inelul ti-a picat pe cand voiai sa imortalizezi clipa din peisajul verde, asa incat te invelesti putin pentru a face umbra. Bate soarele foarte bine asa incat abia acum poti zari mai bine, e aici, nu-i aici…
Valsezi. Rochia ta danseaza o data cu cautarile din iarba si umbrele create ale inelului negasit. Cauta draga mireasa! Te-am imbracat frumos si-ti place rochia. Voalul tau ne vorbeste si ne danseaza, inca nu stii, tu cauti inelul, il vei gasi, firul cel mai pretios l-a ascuns bine ca sa-l slefuiasca. Nu ti-am spus? …stai jos un pic. Inelul nu era gata, bijutierul a dorit sa-l vanda pentru ca ii era foame. Cauta. Firul iti slefuieste inelul si se bucura, e fermecat, din fiecare licarire se naste o piatra pretioasa. Ti-l va mai da?
Nuu, Mireasa, tu cauta, si el se bucura ca slefuieste…
Bucura-te!

Regasire LePetitPrince
Fusese o fata inocenta perfect pregatita pentru sublim. L-a intalnit pe el, a devenit femeie, s-a schimbat. Dar dimineata la despartire si seara la regasire, se aduna toata la pieptul lui si cauta scobitura dinspre umar “anume facuta pentru ea”. Atunci era tot ea, fetita care avusese demult un moft artistic: sa se pozeze singura in neaua rochiei de mireasa.

Vers nupţial Mariana
În zvonul alb al cununiei
Şi-n tresăriri ca de petală,
Mireasa,-n albul fecioriei,
Îşi soarbe vinul bucuriei,
Prinos de taină nupţială…

Dorind a nunţii nemurire,
Se prinde-n dansul de luceferi…
Şi totu-i zbor plin de iubire,
Dar iar tresare-a ei gândire:
-O, Doamne, rămânea-vom teferi?!…

Zidul despartitorLePetitPrince
Mai intai ne mor amintirile apoi murim noi. Se poate intampla si invers. Se mai poate intampla si ca amintirile sa supravietuiasca.

Rugă starsgates
Întorc spatele ,,Miresei de piatră a Bucovinei,, şi privesc cu speranţă în faţă.
Verdele ierbii, culoarea speranţei mă face să fiu optimistă. Ştiu că cel pe care-l aştept aici, e alesul meu.
Dumnezeule, aşez în mâinile tale sufletul meu, vezi cât de încântată pornesc acum la drum în această rochie albă la fel de albă ca şi paginile din cartea vieţii mele, nescrise încă .
Ajută-mă să iau decizii înţelepte, pentru a le face viaţa celor dragi mie, raiul pe pământ.