Postez câteva idei de Teorie a PA-ului, întrucât au fost destul de multi care au întrebat, în ultima vreme, ce e, dom’le, PA-ul si cu ce se mănâncă?

1. Acolo de unde vine PA-ul, ca gen literar (sic!), definiţia principală, scurtă, concisă, e „maximum 500 de semne”. Primul PA pe care l-am scris pe acest blog a fost măsurat de maşinăria wordpress. Au ieşit 82 de cuvinte. Dar nu asta e important. Pot fi şi 100 de cuvinte, dacă altfel nu se poate. Importantă e ideea unui text foarte scurt, arhiscurt, care să spună multe în puţine cuvinte. Care să sugereze. Să trezească o poftă. Să incite, să excite, să provoace imaginaţia cititorului, să-l facă să continue povestea, în mintea si-n inima lui.

2. Despre genul literar cu pricina: pahiliteratura. Există entuziaşti care văd deja un viitor şi care vorbesc deja despre un gen literar. Şi există realişti care spun că e cazul, măcar, să apară o carte-două, o cronică-două. E clar: ne trebuie pahicritică şi ne trebuie pahicritici. În orice caz, eu sper ca PA-ul, ca specie literară, să nu rămână ceva doar la nivel de blogereala (deşi n-ar fi de colo nici aşa!). Sper să publicăm, în curând, cărţi de PA-uri. Deci, îmi place să cred, se poate.

Fotografie primită de la Leo

Aceasta e, deci, fotografia-temă pentru etapa a treia. Vă astept PA-urile, aici, până joi, 10.00. Baftă!

 

Eliberări Simion Cristian
Eliberarea focului lăuntric este primul pas important, dar şi dificil, pe care un om trebuie să-l facă pentru a putea merge mai departe pe drumul lui. Focul interior mistuie până şi dorinţa de luptă cu sinele. Sirena îl trezeşte din visare. Trebuie să plece în grabă. Să stingă focul altora. – Oare nouă cine ne stinge focul, gândeşte el în timp ce aleargă spre maşina mare si rosie.

Phoenix Dan
Herodot a văzut pasărea în Egipt cum sta cocoţată pe un curmal.
Avea orătania asta o coadă policromă, o minunăţie; iar una dintre pene era din aur şi ea îi asigura Stăpânului bogăţie, căsătorie fericită şi viaţă îndelungată.
Pentru a-şi conserva pentru totdeauna aceste binefaceri, odată la 500 de ani, Stăpânul îşi incendiază fabulosul izvor de privilegii, convins fiind că el va renaşte mereu din propriu-i scrum.
Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punând restul de cenuşă într-un ou pe care îl duce apoi la sanctuarul din Heliopolis.

“Hot” fara ficat, sef necondamnat LePetitPrince
Oamenii erau lipsiti de foc – darul acesta Zeus nu le-a dat. Dar intr-o noapte Prometeu i l-a furat. Asa se face ca “hotul”, din ordinul lui Zeus, a ramas fara ficat. Cu toate acestea Zeus n-a fost condamnat. Zeu-sef fiind nici n-a fost judecat.

Asteptare Ioana
Aproape de miezul nopţii,
caut după tine cu vătraiul prin foc.
Spre zori ai să te prefaci cenuşă
şi voi rămâne eu, tăcerea ta.

Prezicere Ioana
Pagini pătate cu funingine –
îmi alegi din vatră
tăciuni îngheţaţi cu care
se ghicesc sufletele:
ţigăncile ţi-au amintit azi
de nenorocul celor care
ard.

Definitie LePetitPrince
De cand scria PA se intampla sa exclame tot mai des: este ca un PA! Pana si cafeaua preferata, espresso, i se parea ca seamana cu PA. “Merg sa iau un PA”- spunea si zambea misterios. Intr-o zi a vazut un foc cu flacara mai asa, intr-o parte. L-a asemuit cu un PA: la inceput mocneste apoi izbucneste. Te incalzeste si te ia cu el. E iute si sprintar. Sau constant arzator pentru ca in final sa te arda.

S-a încheiat si etapa paharului cu vin. Acum e rândul arbitrilor să aseze în ordine PA-urile din concurs .

Regulamentul e aici, iar deadlineul acestei întreprinderi, marti, 12.00.

Tot în această postare voi publica clasamentul de etapă si clasamentul general actualizat.
Vă multumesc.

UPDATE.
Clasament etapa „vin”
1. Minuscula furtună Paul Gabor 12v
2-3 Meditatie Leo 6v
Cum s-a golit jumătatea plină Călin 6v
4. Fără titlu LordD’if 4v
5-6 Preludiu LePetitPrince 3v
Certitudine Mariana 3v

Au mai punctat si vor primi puncte în clasamentul general autorii PA-urilor: Un pahar de fericire (Teodora), Priviri în ochi (Simion Cristian), Cel mai bun vin (starsgates), Menire* (Leo), Driblinguri* (Mariana), Desfătări* (LePetitPrince)

*Autorii Leo, Mariana, LePetitPrince primesc, pentru clasamentul general, punctele cuvenite pentru un singur PA, cel mai pretios dintre cele intrate în concurs.

NOTĂ.
Mi-a plăcut foarte mult PA-ul Teodorei, „Un pahar de fericire”, are foarte multă poezie în el. Mi se pare o bijuterie.

După calcule laborioase, a rezultat următorul

 Clasament general
1. Leo 12p
2. LePetitPrince 10p
3. Paul Gabor 8p
4. Călin 6p
5-6. gabi, Mikal Eon 4p
7-8 Mariana, LordD’if 3p
9-12. cell61, Teodora, starsgates,  Simion Cristian 2p
13. Maria Postu 1p

Asadar, Paul Gabor câstigă etapa, iar Leo se cocotează unde-i place, pe locul 1 în clasamentul general.

M-a iscat dAImon la o discuţie despre scrisul de mână. Povestea lui mi-a amintit un gând mai vechi, vechi de vreo treizeci şi ceva de ani.
Este vorba despre scrisul de mână. Mi-amintesc orele de caligrafie din clasele II-IV în care mă străduiam să rotunjesc literele, să fac toate buclele alea cât mai bine. Şi-mi amintesc încântarea din clasa a V-a, când nimeni nu mai stătea îndărătul meu să verifice cum scriu, ci doar ceea ce scriu.
M-am întrebat mereu cât de departe a ajuns Angela, colega mea din banca din spate, în clasa a treia, care caligrafia fără cusur, ale cărei caiete de scriere, ireproşabile, erau mereu date exemplu.
La ce foloseşte să faci un perfect H de mână sau S de mână pe care n-o să-l mai foloseşti, în felul ăla abecedăresc, deloc? Nu-i, oare, aiurea să sileşti copiii la astfel de detalii?
OK, caligrafia e o artă, adică era prin Evul Mediu.
Am găsit aici exemplele de mai jos (mi-e mai simplu aşa decât să scanez abecedarul) şi, pentru cine doreşte, un îndrumar de caligrafie.

 

 

A.
I-a întins un măr. A rupt o nuia.
S-a întins mai mult. A căzut.
Se-ntindea după ea.
Şi-a rupt o coastă.
Da, îl durea.
Nu ştiu cum, dar din coastă
s-a procopsit cu ea.

Din măr rămăsese gustul.
Era relativ gustos.
Mărul.
Însă cam şerpos.

Din nuia rămăsese un şuierat.
Cam pripit, dacă mă-ntrebaţi.
Dar binemeritat.
Desigur.

Doar suntem între bărbaţi.
Suntem macho.
Am fost în Rai.
Ne-am ales cu nuiaua.
O, vai!

B.
I-a întins un măr. A rupt o nuia. S-a întins mai mult. A căzut. Se-ntindea după ea. Şi-a rupt o coastă. Da, îl durea. Nu ştiu cum, dar din coastă s-a procopsit cu ea. Din măr rămăsese gustul. Era relativ gustos. Mărul. Însă cam şerpos. Din nuia rămăsese un şuierat. Cam pripit, dacă mă-ntrebaţi. Dar binemeritat. Desigur. Doar suntem între bărbaţi. Suntem macho. Am fost în Rai. Ne-am ales cu nuiaua. O, vai!

NOTĂ.
Am postat şi varianta “proză”. Care arată mai bine, A sau B?

Mă aşez pe pământul gol pentru că simt nevoia să iau o pauză.
Pământul se roteşte în jurul propriei axe, aşa că
m-am gândit să stau pe aproape. (Există o cauză.)

E o idee reconfortantă să îţi imaginezi că te afli fix pe axă.
Că, într-un fel, eşti chiar tu buricul pământului.
Apar însă câteva neajunsuri care n-au habar de sintaxă.

Te-ntrebi: dacă totul s-ar învârti în jurul tău,
ce-ai putea să faci ca să nu te apuce ameţeala?
Cât de adânc ar trebui să te îngroape ca să nu-ţi pierzi capul în hău?

E o dilemă din care nu poţi să ieşi, până la sfârşit,
decât dacă te ridici şi mergi mai departe.
(Deşi ai avea tot dreptul să te simţi un pic obosit.)

Toată lumea aştepta. Cei din cor aveau vocile încălzite, rudele şi invitaţii jucau de pe un picior pe altul, scoţând aburi la fiecare vorbă şoptită. Cei mai pioşi se rugau în gând, miresei i se făcuse frig, mirele râdea tâmp. 
Fane Ochi trăgea cadru după cadru. Doar naşul îi spusese clar: „Pozezi tot!”. Din una-n alta, s-a strecurat în altar, de unde ieşea un fum uşor, fum de tămâia diavolului. „Nu mă fotografia cînd fumez, te rog, că Tata nu ştie că fumez”, i-a zis popa, stingând chiştocul.

Un coleg şi-a dus fiica la şcoală. Grămadă de copii şi de părinţi la intrare. Nu trece nimeni decât după ce e consultat sumar şi dat pe mâini cu o supersubstanţă.

Copiii mai mari se amuză, cei mai mici sunt un pic speriaţi. Câţiva părinţi, uşor nervoşi. Sunt cei care întârzie la serviciu. Nervoşi, dar înţelegători. Ştiu că virusul A/H1N1 bântuie prin ţară, că e nevoie de măsuri ferme şi că persoanele cele mai expuse sunt copiii.

Fata colegului meu, după ce trece cu brio „testul”, îşi ia la revedere de la taică-său şi îşi trage nasul. E un tic nervos. Ghinion: gestul e surprins de medicul şcolii, care sare în faţa ei. „N-ai voie să intri în şcoală dacă n-aduci adeverinţă de la medicul de familie”, îi zice, vigilent. „Dar n-am nimic, m-aţi controlat adineauri, aşa-mi trag eu nasul, nici muci n-am”, răspunde fata. Însă medicul rămâne neînduplecat.

Prin urmare, colegul meu rostogoleşte o înjurătură mică, îşi ia fiica şi o duce la medicul de familie. Aveau o relaţie familiară, el şi medicul, fireşte. Stă la coadă, îi vine rândul, intră. Îi spune omului păsul, zâmbind, ca şi cum ar fi povestit o glumă proastă. Proastă, dar glumă. Medicul de familie se dă, însă, îndărăt. „Nu pot să vă dau adeverinţă!”, zice. Scoate o foaie dintr-un sertar, scrie ceva pe ea, ştampilează şi zice, întinzând foaia, cu vârful degetelor: „Trebuie să mergeţi la Balş”.

Vrând-nevrând, colegul meu îşi ia din nou fiica şi merge la Spitalul de Boli Infec ţioase, unde stă la coadă, de-a lungul unui hol lung, alături de câteva zeci de oameni. Unii tuşesc. Unii ştiu totul despre gripa cea nouă, mai bine chiar decât medicii. Se simt importanţi când le dau explicaţii celorlalţi. Alţii sunt nervoşi. Au treabă şi, într-un fel, se simt ca într-un film SF.

În fine, în atmosferă pluteşte o oarecare teamă. După alte ore de aşteptare, colegul meu intră în cabinetul de la „Balş”, împreună cu fiică-sa. Medicul, vădit obosit, întreabă: „Care-i problema?”. Colegul meu povesteşte tărăşenia. Nu mai e amuzat. Acum e nervos. Dar îşi ascunde starea, medicul din faţa lui n-are nicio vină. „Asta-i culmea, domnule!”, zice medicul de la „Balş”. Pare că-i vine să râdă. Un fel de râsu’-plânsu’. Priveşte fata. „N-are nimic, dar o voi consulta, dacă tot aţi venit până aici. Până la urmă, asta e procedura, aţi intrat, vă consult. Dar, vă spun, au înnebunit cu toţii, o să ne omoare isteria asta”, mai bombăne el.

Bineînţeles că fata n-avea nimic, era sănătoasă. De ieri, n-are nimic cu hârtie la mână. Mă rog, nu vreau să cobesc, dar n-aş băga mâna în foc că acea hârtie a protejat-o de toate tusele prin care a trebuit să treacă din momentul în care vigilentul medic şcolar n-a vrut să rişte s-o lase în şcoală.

Aceasta este PAfoto-provocarea etapei a doua.
Vă astept PA-urile aici, până luni, 10.00. Baftă!

 

Fotografie făcută în vara anului 2008, pe malul stâng al Dunării, la Spitz an der Donau.  De pe terasa pensiunii la care am sezut si m-am delectat. Pfuu, rămăsesem dator cu povestea acelei vacante…

Un pahar de fericire  Teodora

După-amiază liniştită şi caldă, în vară. Din ţigla acoperişurilor se ridică, uşor, toropeală cu parfum de argilă înfierbântată, uneori întreruptă de fuioare răcoroase şi umede de vânt dat de-a dura pe spinarea Dunării din preajmă. Pe terasă, un şezlong şi-o măsuţă din bronz, pe tipsia căreia, alături de-o cafea Robusta ce-şi dă văzduhului delicatul ei duh parfumat, e o carafă rece cu vin. Sticla e plină de broboane reci, ce ezită puţin, apoi îşi dau drumul pe toboganul burtos al carafei. Şi jazz-ul somnoros ce se prelinge din odaie…

Menire Leo
Paharul filtră întregul univers prin pantecu-i purpuriu şi zâmbi enigmatic. Niciodată zările nu se mai poleiseră cu aşa zvon de aur, ca la întâiul apus de soare. Cu nara largă, adulmecă toate miresmele pământului împreunate în măruntaiele sale, purtând solemn misiunea cu care-l înnobilase Mâna Divină, că urmaş al Potirului Sfânt. Omul îl va săruta golindu-l, îl va umple iar. Aburii suflului său îi vor tulbura limpezimea. Va primi licoarea în căuşu-i de sticlă, şi se va adânci fericit în beţie.

Priviri în ochi Simion Cristian
- Auzi mamă? Eu cred că Fane mă iubește! Aseară a sunat pe la 7 și a zis că mă scoate în oraș, la restaurant. A venit după 2 ore… Doamne, cât era de frumos, imbrăcat la patru ace!

–Si un’ te-a dus, Gino?

– La un local de fițe! Sarmaua răsucită ii zice. A fost o seară perfectă! Muzică lăutărească în surdină, ceafă de porc la grătar și vin roșu în cană de lut ars. Iar Fane mă privea în ochi! De la ochii lui, sau poate de la vin, m-am emoționat și am vărsat cana pe mine! Păcat de licoare, era cel mai bun vin roșu pe care l-am băut în viața mea!

-Cel mai bun vin roșu e ăla care se curăță și nu lasă pete! Termină cu pălăvrăgeala și spal-o mai cu sârg!

Driblinguri Mariana

Musafirii plecaseră aproape în ordinea în care veniseră.
Cosmin abia se mai vedea de printre jucăriile de pluş. Parcă ar mai fi vrut şi altceva de ziua lui. În sfârşit, găsi o minge. Ieşi tiptil pe balcon, cu gândul de a face acolo câteva driblinguri. Paharul cu licoarea roşie ce stâtea pe marginea balconului îl ademeni. Bău până la ultimul strop sucul acela cu gust ciudat. Se întoarse în cameră. Mergea cam anapoda, driblând fără minge.Când să se urce în pat, i se păru prea înalt, mâinile prea moi…aşa că preferă să se întindă pe covor sub privirile nedumerite ale părinţilor…

Cel mai bun vin starsgates
- Servus vecine..
,,Iar vine să-mi spună cum se lucrează via,, îşi spune bărbatul, privind cu năduf cum se apropie cu paşi târşiţi bătrânul care-şi are via alături de-a lui.
E adevărat via bătrânului era săpată, a lui însă…
- Na, văd că iarba-i cam mare…, zice bătrânul.
- Aşa-i, mormăie vecinul, fără nici un chef de vorbă.
……………………………………………………………………………………
-Vasile, strigă bătrânul, s-a rodit şi via ta? Io nu mai am struguri deloc.
-Păi dacă nu ştii să lucrezi via, trebuie să ştii când s-o sapi şi când să laşi iarba să crească… Uite vezi de aceea îmi iese mie vinul bun, că am de unde să-i pun struguri,răspunde vecinul mucalit.

Meditaţie Leo
Făcea echilibristică-ntr-un picior pe balustradă. Fusese, pesemne, într-o altă viaţă, vreo barză sau vreun cocostârc. Se simţea pe jumătate plin, pe jumătate gol, şi nu era decis ce atitudine să adopte : una optimistă , sau una pesimistă ? I-ar fi plăcut să aibă aripi şi cioc, să aducă nou-născuţi la case tinere. « Vise deşarte. Iar am băut prea mult ! »

Minuscula furtuna paul gabor
M-am urcat din nou in barca. De aceasta data fara prieteni, doar eu si cu sufletul meu. A vrut sa-mi spuna de la bun inceput ca risca si a venit fara vesta de salvare. Acum vasleste fericit si mergem in cerc. Si ne uitam cu spaima cum se ridica, pe langa noi, peretii din cristal de Bohemia. I-am zis sufletului sa se opreasca si sa taca un moment. Pe piciorul paharului venea un sarpe ce dorea sa ne intrebe daca auzisem de ispita…

Preludiu LePetitPrince
Voia sa-i dezlege misterul. Mai intai si-a apropiat cu emotie buzele de el. Descoperirea placuta i-a impins cercetarea mai departe…S-ar fi abandonat in navala lui viguroasa si zburdalnica dar dorea sa-si intensifice placerea, intarziind-o. Sangele ii clocotea. Isi musca buzele ca sa reziste tentatiei de a-l cuprinde cu totul. “Daca tocmai acum s-ar declansa un cutremur?” – se surprinse gandind. Teama ii curma orice rafinament al simturilor.

Desfatari LePetitPrince
Desfatari
Dunarea – simfonie albastra, il insotise o bucata de drum. Incantarea i se citea pe chip cand exuberanta baroca a Melkului ii dadu o noua binecuvantare si un alt albastru: al frescelor divine. Cand ajunse la Spitz, credea ca exaltarea de care fusese cuprins la abatie nu i-a mai lasat loc in suflet pentru nicio alta desfatare. Dar orasul viticol de la poalele muntelui, avea farmecul lui discret. Visul vitei de vie astepta incolacit in pocalul din fata calatorului daruindu-si voluptatea lui rubinie.

Certitudine Mariana
Verticala piciorului de sticlă sfidează orizonturile. Rubinul fluid e statornicit într-o orizontală perfectă ce pune la îndoială arhitectura zonei. Doar povestea lui e o certitudine: bob cu bob, zdrobite pân’ la sângerare, slobod leneş aroma şi gustul soarelui. Ca odinioară Hristos, zdrobit şi-nsângerat pentru a aduce lumii stropul acela de bucurie ce se va prelungi până-n Veşnicie. Vinul bucuriei se dăruie jertfelnic inimii, strop cu strop, încălzind-o şi lărgind-o pentru a încăpea în ea tot Cerul.

Fără titlu LordD’if
Asezat cu grija pe balustrada din lemn de cires, privea, pe jumătate golit în depărtări. Soarele ascuns în spatele colinelor înverzite, scălda orăselul motaind, într-o lumina rubinie. Totii înteleptii lumii căzuseră pradă dulcilor otravuri ce dăinuiau în fiinta lui, încercând zadarnic sa-i dibuiască tainele ascunse… Forma chircită în fotoliu mormai trezindu-l din visare
- Te blestem diavol purpuriu ce încurci mintile firave predispuse păcatelor lumesti, dezlegand limbi si născocind iluzii.

 

Cum s-a golit jumătatea plină

Domnului Lică îi place vinul roşu. Îşi torna, mereu, în două pahare, deşi e singur. De data asta, e năpădit de pesimism, chiar dacă vinul din sticlă ajunge abia pe la mijlocul etichetei. „Sticla e pe jumătate plină. N-am cu cine”, îsi spune. Atunci, între primul şi al doilea pahar, o vede trecând pe văduva contabilului Fişic. N-are nimic pe sub tricou. „E pe jumătate goală”, îşi spune, devenind optimist.

Astept jurizare pentru PAfoto – etapa melcilor, până vineri, 14.00, la ticorosu@yahoo.com .
Găsiti toate PA-urile aici. Tot acolo, detalii despre cum trebuie jurizat.

Aici voi publica si clasamentul rezultat în urma jurizării. Iată-l:

Clasament etapa 1.Melci
1. Infinit fragil LePetitPrince 15 voturi
2. Rendez-vous Leo  10 voturi
3-4 PA Mikal Eon 9 voturi
De peruzea gabi 9 voturi
5. Dragoste filială cell61 6 voturi

 

Mai primesc puncte în clasamentul general autorii: Mariana, Teodora, starsgates, Maria Postu, Simion Cristian (câte 1p)

 

OBSERVATIE.
În ceea ce mă priveste, am votat PA-uri care au respectat regula celor 500 de semne si care s-au legat de fotografie.
Clasament general
1. LePetitPrince 8p
2. Leo 6p
3-4. gabi, Mikal Eon 4p
5. cell61 2p
6-10. Mariana, Teodora, starsgates, Maria Postu, Simion Cristian 1p

IMPORTANT.
Le multumesc frumos tuturor celor care au scris si au arbitrat această etapă.